Mihai reușește să ajungă acasă pe poarta din spate. Află de la mama lui că atât el cât și tatăl lui sunt căutați de poliție. Este sfătuit să petreacă noaptea la mătușa Veronica. Pe drum, este înșfăcat de polițistul Berca. Scapă de polițist și în ciuda exploziilor care fac ravagii peste tot, el ajunge la casa Veronicăi, pe care o convinge să îi dea ceva de mâncare pentru tatăl lui. Orașul e tot un front de război. Nemții atacă fabrica de cărămidă. Mihai aduce de mâncare celor din fabrică. Cu ajutorul prietenului său, Calu, el reușește să dinamiteze un blindat german ce atacă fabrica. Se strecoară până la casa din strada Carol. Profesoara de istorie îl conduce la punctul-centru. Acolo află că cei de la fabrica de cărămidă au urgentă nevoie de muniție pentru a rezista. Cu inteligența lui creativă, Mihai reușește să transporte muniție până la fabrica de cărămidă într-un mod pe care nemții nici nu-l bănuiesc – un sicriu. Dar, când ajunge în cele din urmă la fabrica de cărămidă, Mihai îl găsește pe Andrei mort. Sărbătoarea eliberării care plutește peste oraș și peste țară nu reușește să șteargă lacrimile din ochii lui Mihai, lacrimi vărsate pentru Andrei, prietenul său drag.
